Spitalul Județean Buzău este, de foarte mulți ani, un fief al PSD: din 2014, instituția este condusă de Claudiu Damian, care se prezintă drept „economist“, dar nu are afișată, pe nici un site, o biografie oficială. Fost agent imobiliar și fost vânzător de covrigi (are Buzăul ce are cu covrigii), bere și pâine, în 2020 și în 2024, el a candidat la Parlament, pe listele PSD din Buzău, dar nu a fost ales.
În acest context, Spitalul Județean Buzău are de achitat o sumă de 500.000 de euro cu titlu de daune morale după ce un pacient a suferit o inflamație a organului sexual, ca urmare a unor manevre greșite în timpul internării. Ulterior, medicii de la un alt spital au fost nevoiți să îi amputeze penisul.
Spitalul Județean Buzău, între nepăsare și neputință
Este doar una dintre zecile de știri care „certifică” mediocritatea și nesimțirea în care se zbate Spitalul Județean Buzău. În decembrie 1988, tatăl meu a fost operat aici de hernie. După o lună, a murit datorită unei infecții cauzate de intervenția nenorocită a unui medic mediocru.
Ieri, un amic de-al meu, un fost cadru militar, a suferit un accident vascular cerebral. Deși AVC este o urgență medicală în care timpul este foarte important, minutele câștigate însemnând vieți salvate, cei de la Spitalul Județean Buzău i-au făcut doar o tomografie, ca mai apoi să-l abandoneze în salonul de la „Neurologie”, justificându-și nesimțirea prin faptul că nu există picior de medic neurolog în spital. Cei trei medici neurologi ai spitalului erau liberi și – nu-i așa? – cine vine din „libere” că un oarecare e pe moarte?
Cel mai bun doctor buzoian rămâne tot trenul de București…
Este numai o întâmplare din miile care pot fi spuse. La Buzău, ca peste tot în țara asta amărâtă, de ani de zile circulă o vorbă: cel mai bun medic este trenul spre București. Astăzi, totul este la fel, nimic nu s-a schimbat. Poate o singură nuanță: trenul a fost înlocuit de mașină, după ce mașinile s-au înmulțit și drumul dintre Buzău și București se face în numai două ore.
Spitalul Județean Buzău, fief al PSD Buzău
Spitalul Județean Buzău este, de foarte mulți ani, un fief al PSD: din 2014, instituția este condusă de Claudiu Damian, care se prezintă drept „economist“, dar nu are afișată, pe nici un site, o biografie oficială. Fost agent imobiliar și fost vânzător de covrigi, bere și pâine, în 2024, el a candidat la Parlament, pe listele PSD din Buzău, dar nu a fost ales.
Altfel, la Spitalul Județean Buzău se regăsesc aceleași condiții și aceleași metehne ca dintotdeauna. Când spun condiții, mă refer la saloanele în care colcăie gândaci, la băi care arată ca după război, la o lipsă acută de medicamente și la plicuri pline cu bani pe care ar trebui să le îndes în buzunarele adânci și hulpave ale personalului din spital. Și nu, când spun gândaci, nu exagerez, Spitalul Județean Buzău este celebru pentru că, în timpul unei conferințe de presă tocmai pe această temă (când managerul nega imagini filmate de niște bolnavi, în care gândacii își făceau de cap), un gândac se plimba, nepăsător că este filmat, pe masa pe care erau amplasate microfoanele. Explicația managerului a fost halucinantă: gândacul a fost adus de ziariști…
Spitalele din București… Iarna nu-i ca vara
Nu știu exact cum este în alte spitale din țară, nu îmi doresc să le vizitez, dar în ultimii ani, din cauza bolii de care sufăr, am fost internat de mai multe ori într-unul din spitalele din București. Aici, am întâlnit o curățenie exemplară, medici de un profesionalism desăvârșit, care salvează în fiecare zi vieți.
Constantin Toma nu știe nici după atâția ani că dragostea durează doi bani
Tot aici, am mai întâlnit o tânără din România care muncește în Irlanda ca asistentă și care a venit să se opereze aici, în țară, unde își plătește asigurările de sănătate, pentru că în Irlanda i s-a spus că trebuie să aștepte șase luni numai pentru a fi consultată de un ORL-ist. În acest timp, exista riscul real să moară. O operație extrem de complicată, dar reușită.
Spre mirarea mea, nu ni s-a cerut niciun leu pentru medicamente, așa cum eram obișnuit din Buzău.
Mai mult decât atât, am văzut personal amabil, de la doctori la asistente și brancardieri, care aveau o vorbă bună și chiar, minune!, îți zâmbeau. Tot spre mirarea mea, nimeni, absolut nimeni nu a cerut sau nu a lăsat măcar să se înțeleagă că ar primi vreun leu de la pacienți. Pacienți veniți acolo și pentru simple deviații de sept, și pentru chirurgie oncologică (trei etaje destinate). Vă mărturisesc, am întâlnit acolo pacienți care, după operații, în semn de mulțumire, ar fi vrut să le ofere ceva medicilor. Nu au reușit. Am revăzut apoi în minte zecile de știri cu cazuri de șpăgi din Buzău, medicii reținuți de DNA, afirmațiile bolnavilor, care se declarau „șocați de starea jalnică“ a Spitalului Județean Buzău, și mi s-a părut că Bucureștiul se află nu la 110 kilometri de Buzău, ci într-o țară străină.
N-aș vrea să ajung pe mâna „medicilor” lui Ciolacu
N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Există în Buzău și doctori extraordinari, profesioniști desăvârșiți, pe mâna cărora m-aș lăsa (și mă las) oricând. Când vine însă vorba despre spitalul de stat, condus politic de consiliul județean al lui Marcel Ciolacu și al găștii sale, lucrurile se schimbă.
Mulți medici de valoare au plecat de acolo, fie de bunăvoie, fie după ce li s-a dat un șut în spate și au ales să lucreze în privat. Cei care au rămas și sunt de bună-credință se luptă cu neajunsurile. Spitalul are acum câteva secții renovate modern, dar și unele care arată ca la înființare, acum circa 50 de ani.
Municipiul Buzău nu are spital municipal, nu are spital de pediatrie, nu are un institut de oncologie, nu are, de fapt, nici măcar un centru de radioterapie.