Motto: Constantine, Constantine, dragostea doar doi bani ține!
Constantin Toma, primarele Buzăului, a îmbătrânit degeaba. Nu a învățat nici acum că dragostea presei buzoiene e pe bani, iar actualmente, e pe banii mulți ai lui Marcelică, cel cu Sorina mică.
Nu i-am mai citit de ani buni pe presarii buzoieni. Cum nu aveam nici de gând să scriu vreun articol despre aceste ridicole bubuline ale presei românești. Pentru că în afara unor ode cretine aduse gurului Ciolacu, nu ai ce citi. Deunăzi, însă, a pornit strident un fel de tonomat delirant al unor știri „ciudate” la dragele noastre publicații buzoiene. Eroul: Constantin Toma. Primarul Buzăului nu e vreun sfânt pesedist, dimpotrivă. Dar este pesedist. Iar presa buzoiană, aia care mai e, este totalmente cumpărată de PSD. De aici și nedumerirea mea.
Radiografia mazilirii lui Constantin Toma, primarul disident din PSD Buzău. Școala de erecție a lui Ciolacu, în acțiune
Mulți buzoieni nu par să înțeleagă ce e cu presa asta, ca și când ar fi trăit treizeci si cinci de ani de leșin. Jurnalizdele care l-au pupat în cur pe Constantin Toma atâta amar de vreme vorbesc acum despre o „inexplicabilă” degradare a edilismului „marelui” primar. Javrele astea, care l-au „lins” și de care s-a scuturat ca de păduchi, o dau acum într-un abandon tomazian, adică de tot râsul.
Constantin Toma, adevărurile despre Marcel Ciolacu și dragostea presei
Constantin Toma este singurul pesedist buzoian care a avut curajul să spună niște adevăruri despre Marcel Ciolacu. Nu neg realitatea faptelor descrise în raportul Curții de Conturi despre infracțiunile comise de primarul Buzăului, dar cât va mai „dona” structura PSD, aripa Ciolacu, din banii noștri ca să auzim ce mișmașuri a făcut Constantin Toma și cum Marcelică, cel cu Sorina mică, se luptă cu sărăcia, cu bogăția, cu marile companii, cu taxarea unică sau cu impozitarea excesivă a muncii? Câți bani o să pompeze PSD Buzău până va scăpa de răsuflatul escroc amețit de Servicii și de propria incultură?
Marcelică cu Sorina mică a salvat presa buzoiană de la dispariție
Dacă, în 2025, CJ Buzău a cheltuit 1 milion de lei pentru presa lui de căcat, în 2026 cheltuie aproape 2 milioane.
CIOLACU LEBEDELOR
De aici poate și filozofările Ciolacului de Simileasca despre Presă: „Avem în mass-media un partener ferm de partea adevărului“. Fix așa e, nea Marcele: aveți. Noi, mai săraci, mai fără subvenții de la stat, cetățenii, nu ne permitem un astfel de partener.
Practic, nea Marcel e un fel de Sugar Daddy pentru presa ta, nu-i așa, Florina Popescu?
Nicicând mizeria nu a fost scoasă mai la vedere, nu a fost mai legalizată și nu a trecut mai neobservată. „Presă și propagandă“, oare ce înseamnă asta în mintea PSD? Și pentru că ce înseamnă în viața reală vedem și simțim, suntem zilnic victimele acestui mod de a strica o societate. Libertatea e ultimul cuvânt care-ți vine în minte când te gândești la ce se întâmplă la Buzău.
Școala de erecție a lui Ciolacu
În afacerea Constantin Toma, totul e cu fundul în sus. Toma pledează nevinovat la acuzația de devalizator al bugetului orașului Buzău, iar presa se face că nu are nimic în comun cu calvarul provocat de ținteștean buzoienilor, cu minciuna, cu istoria măruntă și meschină a acestor ani.
Sub Constantin Toma, Buzăul a devenit templul jurnalismului „independent” (sic!)
Gaura curului nu a dat concurs să fie angajată pe funcția de ejectare a rahatului. Tot așa nici Gheorghiade, Bostan, popeasca și popeștii din presă nu sunt angajații PSD pe post de ejectoare de rahat pesedist. Ei sunt organe ale Ciolacului. Satisfac nevoia Ciolacului de a vorbi public, de a-și face cunoscute lumii interesele, de a lovi în cineva sau de a lăuda pe altcineva, de a colecta bani de pe piață prin orice metode, într-un cuvânt, de a prospera și de a-și apăra această prosperitate. Totul conform unor principii economice și valori de uz strict personal.
Cum naiba vine treaba cu libertatea și presa la Buzău?
Să vorbești de libertate în condițiile acestea este ca și cum piciorul stâng, într-o bună zi, ți s-ar adresa: „Tati, de mâine eu plec la școală, așa să știi!”.
Cum naiba să vorbești de libertate acolo unde atâta vreme nu s-a scos o vorbă despre impostura lui Ciolacu, despre baronii PSD sau, până să se producă ruptura, despre legătura infracțională dintre Toma și Ciolacu? Cum naiba să vorbești despre libertate acolo unde jetul libertății de exprimare nu a udat niciun singur pesedist? Cum să vorbești despre libertate acolo unde presa face campanii pentru a primi publicitate?
MARCELICĂ CU SORINA MICĂ ȘI AMBIȚURILE LUI
În lupta cu democrația, presa a fost DNA-ul lui Ciolacu și al PSD. În visele sale cele mai fleașcă, Ciolacu vedea ADEVĂRUL adus cu duba în beciurile Poliției de la Buzău. Acolo, pe o coloană sonoră de țipete à la Gavripuță, cu înspăimântătoarea umbră a unui cap imens marca Gheorghiade proiectată pe pereți, Bostan l-ar fi snopit în șpagate, nu înainte de a se juca puțin cu el de-a șoarecele și motanul Ciolacu.
Ar fi trebuit apoi, în eventualitatea unui deznodământ precum condamnarea, ca Gheorghiade, Gavripuță, Bostan și popeștii să fie asigurați de Ciolacu, la fel cum mai citești despre câte o vedetă că și-a asigurat țâțele sau fesele, la fel cum își asigură fotbaliștii țurloaiele.