Te-am omorât fiindcă te iubesc!

Motto:

„Vrei să fii de folos societății? Votează PSD și AUR!”

Citat din marele sugeranist buzoian Dănuț Oltianu-Bălăcianu

***

Democrația ne-a adus şi câteva lucruri bune, de ce să nu recunoaștem. Cel puţin, astăzi, măcar ştim cine ne poartă sâmbetele. Mai ales că, acum, javrele de lângă noi ne privesc galeş. Bă, te-am înjurat fiindcă te iubesc! Între cei care te înjură pe net şi tine se întinde o punte pe care trece vesel dracul. Astfel, avem o viaţă mult mai alertă. Te uiţi în ochii lor şi încerci să afli ce te mai aşteaptă. Oare ce or să mai zică despre tine?

Adevărul este că nimeni nu reuşeşte să pătrundă în scăfârliile lor.

Habar nu aveţi cine sunteți şi de ce sunteți în stare! Ei ştiu!

Cel puţin, însă, nu ne mai chinuiesc cu limba de lemn din vremurile de tristă amintire… Altfel te simţi când eşti înjurat cu o limbă „elevată”, de maidan!

Zilele astea, am tot primit mesaje și înjurături de la niște neica nimeni cum că aș fi „un frustrat care merită împușcat”. Ce pot să spun!?

DA! SUNT UN FRUSTRAT!

O spun aici și o repet, ca să înțeleagă bine și idioții ăștia, eu, bietul scrib GEORGE LIXANDRU, sunt un frustrat.

Pentru că mă simt ca ultimul om când văd că niște VIERMI ca cei de care am pomenit mai sus sunt făcuți cetățeni de onoare al Buzăului ori au o poziție în societatea de azi, consolidată pe nimic, și când văd că nimeni nu ia atitudine, niciun om politic nu mișcă un deget să împiedice această anomalie, pentru că are programare la coafor. Mă simt ca ultimul om pentru că sunt sărac deoarece nu am acceptat jugul penalilor care au pus laba pe țara asta, pentru că sunt judecat de niște agramați, de niște impostori ai vieții, de niște zombi, care votează ce li se dictează ca banii noștri să fie dijmuiți de niște incompetenți, de niște infractori, de niște condamnaţi penal.

Sunt un frustrat pentru că, în sfârșit, am realizat că țara asta nu merită nici măcar puținii jurnaliști curați pe care îi mai are.

Sunt frustrat pentru că M-AM CHINUIT ANI DE ZILE SĂ ÎNTREȚIN UN ZIAR CORECT RENUNȚÂND ÎN FIECARE ZI LA CÂTE CEVA DIN VIAȚA MEA, AM SCRIS 38 DE CĂRȚI ȘI AM LUAT TOT CAM ATÂTEA PREMII NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE, iar din cauza lipsurilor m-am îmbolnăvit de cancer și am rămas fără dinți în gură, că locuiesc în niște cămăruțe infecte deoarece m-am încăpățânat să scriu adevărul, fiind înjurat zilnic de toți analfabeții funcțional, de oameni fără niciun Dumnezeu sau cu caractere care mai de care mai dubioase.

Sunt frustrat pentru că în loc de o presă curată, țara asta are parte de niște jurnaliști având drept chip cioplit cloaca politică, sunt frustrat pentru că un jurnalist ca subsemnatul este nevoit să se descurce cu ce are, în timp ce pupincuriștii lor se lăfăie în merțane și în concedii sponsorizate cu bani publici.

Sunt frustrat pentru că eu sunt arătat cu degetul și catalogat drept un ziarist ratat și bețiv, pentru că nu am bani decât pentru o bere și o cafea servite într-o cârciumă ieftină, iar ei, lacheii lor, sug „vischiuri” și cocktailuri la recepții și sindrofii plătite cu bani din buzunarele noastre, ale celor mulți, „proști și bețivi”, dar sunt catalogați drept „ziariști de succes”, „analiști politici” etc. .

Sunt frustrat când văd că oamenii cărora cred eu că mă adresez – în speță, oameni de dreapta, inteligenți și de caracter – se comportă mai primitiv decât turma de pesediști care proslăvesc PSD și AUR și penalii din fruntea lor.

Sunt frustrat pentru că, în loc ca oamenii să înțeleagă faptul că fără o solidaritate puternică, fără legi și proceduri clare, fără loc de interpretări, chiar dvs. CETĂȚENII SUNTEȚI SLABI.

Sunt frustrat pentru că am colegi care lucrează singuri în câte o redacție părăsită și că sunt redacții ful de bani, dar fără ziariști.

Sunt frustrat că trebuie să mă milogesc pentru un biet like, iar pentru asta trebuie să vă explic ce înseamnă o presă de provincie independentă, și chiar și atunci e ca și cum aș vorbi la pereți.

Sunt frustrat când văd că impostura, grandomania, minciuna, manipularea sunt folosite de primari pentru a denigra această nobilă profesie. Sunt frustrat când văd primari care denigrează în media ziariști ori îi poartă prin tribunale pentru niște „infracțiuni” închipuite, jurnaliștii fiind sfătuiți să aplece capul și să nu mai comenteze în fața primarilor, pentru că, nu e așa, oricând există după pensie un post de viceprimar ori un loc călduț de șef la primăria locală, după pensionare.

Sunt frustrat pentru că viermii ăștia îmi spun mie că sunt frustrat când ei suferă din cauza tuturor frustrărilor din lume!

PS

Nu știu dacă mai supraviețuiesc acestei săptămâni. Mă bucur însă că unii deja se bucură. Pentru că mă iubesc!