După marea ședință de la Sinaia, Grindeanu anunță că PSD își asumă guvernarea și amintește de perioada 2017: „Eu știu ce înseamnă să fii premier”. Din păcate, și noi știm ce înseamnă să fii premier. Și mai știe și Ciolacu.
Guvernul n-are rost, dacă nu-i condus de-un prost. Cam aici se oprește filozofia politică a PSD. În mod normal, un gropar al PSD ar trebui să fie aplaudat la scenă deschisă de toți cei care n-au securit și sinecurit prin statul făurit de vlahi. Iar Grindeanu este astăzi groparul partidului.
Cu rânjetul său căznit, cu rețelele sale bogate în cutii de pantofi, acest învârtit îngroapă PSD-ul cu o hărnicie demnă de laudă. Din cadavrul politic al acestui partid, care a pozat o viață în social și democrat fără să fie nici una, nici cealaltă, ci doar un grup organizat cu un nestăvilit apetit pentru panacotă, se înfruptă așa-zișii suveraniști. Auriferii născuți prin cezariana pădurii, ca epilog la epoca Dragnea. Care, cu instinctul său de cârciumar teleormănean care te fură la nota de plată, intuise că PSD nu are niciun viitor electoral dacă se vinde prea „european”. Când voturile vin de la acea populație sărăcită, furată de viitor și de școală și îmbrobodită acum pe TikTok, rețeaua preferată a inteligențelor fragile…
Moartea PSD deschide calea extremismului de grotă
Legiuni de provocați cognitiv, haite de excitați online sunt gata să sfârtece fără milă acest cadavru politic. Și să se mute cu tricolorul în suflet, foamea-n gât și urletul etern la AUR, SOS, PACE și POT. Când nu se închină la icoana guru-ului în izmene roșii. Moartea PSD ar trebui să fie o știre bună, dar democrația, fiindu-ne originală, cum ne-a lăsat-o Tătuca Iliescu, arhitectul acestei țări mai strâmbe decât zâmbetul lui Grindeanu, nu e.
E proastă pentru că deschide calea extremismului de grotă.
Din America, până în România, e plină lumea de proști
Pe scurt: politica își încetează etapa previzibilă și intrăm în anii ’30. După care, cine a vizitat istoria secolului XX cam știe ce urmează. Scapă cine poate. Da, PSD va muri și Grindeanu va fi groparul său, dar pesedismul nu va muri. Va fi înghițit de proști și de extremism, iar redutabilii contorsioniști fără coloană de la vârful său vor pretinde că așa au fost ei mereu.
Silviu Roșioru: Trebuie să facem diferența între „cetățenii de onoare” și cei de oroare
E adevărat, nu suntem singurii ipocriți ai Planetei care vrem să vedem alți proști mai mari ca noi pentru a ne bucura de spectacol. Uneori avem parte de show-uri memorabile, din America, până în România. Este una dintre bucuriile democrației, iar un politician ori jurnalist care refuză să accepte această situație de fapt este în primul rând un om care nu are vocația libertății. Nenorocirea vine când prostia se crede deșteaptă și se pișă pe toți cei din jurul ei.
Ciolacu, prostul Buzăului
De exemplu, la Buzău, Ciolacu spune că nu are ce discuta cu nimeni. Liderii PNL plusează spunând că ei nu se pot coborî la nivelul intelectual al prostului Buzăului. Adrian Mocanu explică savant că liberalii nu au ce discuta cu pesediștii, n-o să se coboare ei la un Ciolacu. Mai rar am văzut un asemenea găinaț de găină gomoasă vânturat ca grăunțe de aur.
E drept că Ciolacu este prostul Buzăului, inclusiv pentru pesediști. Tomiță îi sare în fiecare zi la beregăți, făcând-l prost în față. Cât exisă însă Grindeanu, PSD va rămâne strâns încă în jurul lui, pentru că Ciolacu este prostul lor, la fel cum Liviu Dragnea a fost hoțul lor, iar Nicușor este acum mucușorul lor.
În condițiile astea, are rost Buzăul cu un prost? Ori de ce să vrea Buzăul să scape de un prost? Deoarece, vorba aia – prost, prost, dar e prostul nostru (sic!)!
Guvernul n-are rost, dacă nu-i condus de-un prost
La aceste întrebări răspund cu o amintire. Bunica mea îmi zicea că deșteptul poate vorbi cu un prost, dar prostul nu poate vorbi cu un deștept. Adică omul deștept are capacitatea să se coboare la nivelul celui mai slab mobilat intelectual, să caute puncte de interes comune, să construiască un teren de discuție care să deschidă calea dialogului și cooperării. Omul deștept știe că nu știe totul și mai știe că poate învăța de la orice om și din orice experiență. Omul deștept e în permanentă mișcare, nu stă ca dulapul într-un colț de lume, încântat de propriile-i certitudini.
În timp ce omul deștept evoluează, omul prost se pișă pe toată lumea, se aliază cu alți proști care la rândul lor sunt convinși că știu totul, și au aceleași păreri de nezdruncinat, el știe, de pildă, împotriva tuturor evidențelor, că Pământul este plat sau că pe 10 august a fost o lovitură de stat. În condițiile astea, ce rost mai are să încerci să-l scoți dintr-ale lui?