Așadar, justiția a desființat tot dosarul lui Viorel Pașca de la Dumbrava. A anulat efectiv toată nebunia cu trafic de persoane, abuzuri, grup de crimă organizată. Totul. Nu mai există nimic. Dimpotrivă, statul român a „furat” 400 de persoane din mediul lor natural, din zona de confort, fără a le cere consimțământul, și le-a aruncat iarăși în stradă. Statul român se face vinovat de abuz. De hărțuirea unor bolnavi și a unui om nevinovat. De sechestrare, de lipsirea de libertate a unor bieți bolnavi.
Apropo, am vorbit de atunci cu doi primari, unul PSD și unul PNL. Amândoi s-au bazat pe Pașca, în două cazuri sociale grave, fără soluții. Ambii edili au avut cuvinte de respect pentru Pașca.
Scuze pentru Pașca și bolnavii de la Dumbrava
Ok, statul român ar trebui sa plătească zecile de ambulante, medici, asistenți, mascați, dube ale politiei. Operațiunea aceea s-a ridicat la sute de mii de euro (combustibili, salarii, logistică). Din bani publici. Noi am finanțat o operațiune abuzivă și ilegală a statului român împotriva unor cetățeni români! Nașpa.
În loc să se ducă peste Ciolacii și haitele lor din CJ-urile patriei, au încolțit și au hăituit niște bolnavi și un OM.
Scuze? Ziariști? Influenceri, psihologul lui Pește? Blondele alea două? Vom vedea niște scuze? Să vedem primul om care sa spună, am greșit.
De fapt am mers după fentă, se voia capul lui Bolojan. Și am luat țeapă!
De altfel, trăim în Românica. Nimeni nu-si va cere scuze pentru acest caz. Vor trece peste asta ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Nu s-au încăierat cu noi, nu ne-au înjurat, nu ne-au făcut in toate felurile…
Pe unii ca Pașca îi condamni, dar nu ai cu ce-i înlocuiești. Îi anchetezi, dar în timp ce faci asta, alți patru sute de oameni au nevoie de un pat și o felie de pâine mâine dimineață. Iar în județele patriei pe bogățiile cărora se lăfăie baronii pe care nimeni nu-i anchetează, căci sunt abandonate de DNA și justiție, oamenii sărmani dorm pe străzi cerșind câte o bucățică de pâine.
Nu e o scuză. E o diagnoză.
Pentru că exact asta produce absența statului, dar și omniprezența ciolacilor la vârfurile puterii: nu vid, ci substituenți. Oameni care umplu locul lăsat gol, cu mijloacele lor, cu interesele lor, cu regulile lor, cu limitele lor — de cele mai multe ori penale și ca urmare a inculturii acestor baroni, rareori caritabile, dar abuzive, niciodată amândouă deodată, în aceeași zi, în aceeași curte. La fel cum sunt enorm de mulți oameni care fac acest ajutor fără reguli: din dorința sau nevoia de a ajuta. Așa cum escrocii de care pomeneam mai sus o fac din interese meschine, de prăduială a bugetelor publice.