Dulce ca mierea e glonțul justiției la purtător. De ce Lacul Garda a rămas singura opțiune pentru Marcelică cu sorina mică.
Marcelică cu sorina mică, băiatul ăsta care flutura covrigi spre polonezi acum 35 de ani s-a făcut mare și a învățat de la înaintași. Doar că, grăbit, a fugit de la finalul lecției. Ca la bac. Dacă stătea, ar fi aflat că, odată ce ai început să te joci cu mierea patriei, e greu să te oprești. Iar dacă nu te-ai oprit, pasul spre a deveni tu însuți o jucărie e extrem de mic. Așa că singura opțiune a rămas lacul Garda.
Radiografia mazilirii lui Constantin Toma, primarul disident din PSD Buzău. Școala de erecție a lui Ciolacu, în acțiune
Nu există probe că în micime, pe când flutura șiraguri cu covrigei întinși pe sârmă către șoferii ce tranzitau Buzăul, Marcelică visa să ajungă persoană importantă în statul român ori să se întâlnească cu Arsene la lacul Garda. Înzestrat cu o imaginație sub medie, în fapt un cretin notoriu, cel mai probabil că nu-și putea închipui decât că o să ajungă gestionar al unui chioșc unde, pe lângă covrigi, să mai vândă și sirop cu sifon, ca să poată strânge mai repede banii pentru o Dacie nou-nouță.
Marcelică cu sorina mică și loviluția
Dar șmecherii de după loviluție i-au spulberat visele, i-au dat certificat de luptător cu rol determinant și l-au aruncat în vâltoarea vieții. Într-o epocă tulbure, în care tarabe cu covrigei aveau doar absolvenții de facultate rămași șomeri, pentru că socoteau mai repede decât concurența, Marcel Ciolacu n-a avut încotro și s-a aruncat cu capul înainte în politică.
Nu i-a fost ușor, dar nici chiar foarte greu. Până la urmă, în vidul de putere și în teama generalizată, Marcelică cu sorina mică a ajuns, din aproape anonim, președintele celui mai mare partid din România. Iar asta s-a întâmplat doar pentru că avea fața aia de șoarece inofensiv, ușor de ghidonat de către arendașii tradiționali ai partidului.
CIOLACU LEBEDELOR
Pozele de la începutul președinției ciolaciene ne arată un președinte de partid timorat, zâmbind slugarnic din costumul de țară, înconjurat de către greii cu decizia: Oprișan, Arsene, Buzatu, Stănescu, siguri pe ei ca la o prezentare a pet-ului favorit.
Lacul Garda, „azilele” groazei și stuful din Deltă
Încet-încet, Marcelică cu sorina mică a crescut în doar patru ani cu viteza cu care s-au prăbușit Dragnea, Dăncilă, Ponta sau Geoană în doar câteva luni. Oprișan, Arsene sau Buzatu i-au rămas mici destul de repede și a reușit să se descotorosească de ei cu mâna procurorilor. Non-combatul lui Oprișan tot de acolo s-a tras, cel mai bogat fiu al Vrâncioaiei a mimat înfrângerea democratică la vot pentru a scăpa de probleme. El, măcar, a înțeles.
Lista trădătorilor cu ADN de pesediști din Partidul Național Liberal, care ar trebui să fie dați afară din partid
Cei care n-au înțeles, nici măcar aluziile cu azilele groazei sau pe cele cu stuful din Deltă, sunt nea Paul și doamna Gabi. Care s-au încăpățânat să meargă până la capăt. Iar capătul, până acum, a fost exact cel dorit de Ciolacu.
Cu toate astea a pierdut „glorios” Președinția României, pierzând și orice șansă de a mai ridica pretenții la masa succesorală în cazul în care lui Grindeanu nu-i ies manevrele de acum.
Poate a înțeles, poate n-a înțeles, dar, oricum, nu mai are ce face.
Aliații lui Ciolacu de la lacul Garda.
De câteva săptămâni, de când DIICOT a descins la azilurile lui Pașca – cum le zice analfabetul Ciolacu – a început să înțeleagă și pulimea. Poate să se zbată, poate să se mai tăvălească pe jos prin partid, dar îi va fi greu să-și mai găsească aliați în afara celor de la lacul Garda.
Pe nașul Romașcanu l-a trimis la Bruxelles, resemnat, cu câteva sute de mii de euro pe an, iar ceilalți posibili aliați nu prea vor mai avea chef să se lipească de o un pește penal care are în el mai multe cârlige de-ale procurorilor decât sturionii braconați la Giurgeni.
CIOLACU LEBEDELOR
Altfel, Marcelică cu sorina mică, băiatul ăsta care flutura covrigi spre polonezi acum 35 de ani s-a făcut mare și a învățat de la înaintași. Doar că, grăbit, a fugit de la finalul lecției. Ca la bac. Dacă stătea, ar fi aflat că, odată ce ai început să te joci cu mierea patriei, e greu să te oprești. Iar dacă nu te-ai oprit, pasul spre a deveni tu însuți o jucărie e extrem de mic. Așa că singura opțiune a rămas lacul Garda.