Javra de Marcel Ciolacu s-a văzut întâmplător, minte el, cu o altă javră: Ionel Arsene.

La Villa Cortine Palace, pe malul lacului Garda. Că doar acolo te vezi întâmplător cu oamenii, nu la Mega Image, nu în trafic pe Colentina, ci la un hotel de cinci stele din nordul Italiei, unde soarta face să nimerească fix doi pesediști penali, unul un fost premier care a devalizat bugetul României, celălalt condamnat definitiv la șase ani și opt luni pentru o mită de o sută de mii de euro.

Arsene, fugarul omologat

Arsene a fugit din țară chiar înainte de sentință. România a cerut extrădarea, Italia a refuzat-o. Iar Ciolacu ne lămurește: „Dacă era fugar și stătea ilegal, aș fi anunțat autoritățile.”

Stați puțin, să înțeleg. Deci omul dat în urmărire internațională nu e fugar, pentru că a fugit cu succes. Asta e inovația juridică a zilei: fugarul omologat. Practic, dacă te prind, ești infractor; dacă nu te prind, ești rezident pe lacul Garda.

Apoi vine fraza care ne rupe pe genunchi : „Ce fac eu personal nu privește pe nimeni.”

Ba ne privește, bă, Marcelică cu sorina mică!

Atunci când ai fost premierul acestei amărâte țări, ideea de „personal” nu mai există.

Ai predat funcția, nu și răspunderea. Iar când „personal” înseamnă să stai la masă cu un condamnat pentru corupție pe care statul român îl caută oficial, nu mai e viață privată, e direct declarație publică. Doar că fără cuvinte.

Grindeanu, avocatul lui Ciolacu și Arsene

Grindeanu, întrebat, a executat pasul lateral regulamentar: „Fiecare răspunde de ceea ce face.” Nici apărare, nici condamnare. Distanțarea aia de coleg de partid care sună a solidaritate și a lepădare simultan, în funcție de cum o citește procurorul.

Marcel Ciolacu a făcut recunoașterea traseului

Și acum întrebarea care mă roade pe mine, ca simplu privitor la lac din depărtare: de ce s-a afișat Ciolacu cu Arsene?

Pentru că Ciolacu e un escroc uns cu toate alifiile, nu e un biet naiv. A supraviețuit în PSD mai mult decât rezistă o terasă ilegală pe litoral. Știa ce înseamnă o poză cu Arsene. Deci, ori nu-l mai interesează costul, ceea ce spune ceva despre calculele lui, ori, mai rău, testează terenul: vezi cum e clima pe Garda, cum e serviciul la hotel, cum stă treaba cu extrădarea.

Că în politica noastră, în țara asta cu justiție zero, unii își fac planuri de pensie. Alții își fac recunoașterea traseului. Că tot acolo va ajunge, într-un final, și Ciolacu!