Astăzi, un prieten vechi și foarte drag a murit.
Era un om bun, ca o rudă directă de-a lui Dumnezeu.
Din nefericire, cancerul l-a lovit năprasnic, murind după o lună de chinuri într-un spital din capitală.
Dureros este că eu, din motive independente de mine, sunt în imposibilitatea de a-l conduce pe ultimul drum.
Dumnezeu să te ierte, prieten drag!
ÎMI MOR PRIETENII
Îmi mor prietenii, pe rând.
Și nu mai e nimic în drumul lor
Spre cerul sur, îngrozitor,
Pavat cu țipătul de ajutor,
Ce-l strigă triști aceia care mor.
Mereu, e-același trist obor:
Nu mai e ață pe mosor,
Se-neacă bietul tău motor,
Iară prietenii îți mor,
Nemaifiind nimic în drumul lor…
Și amintirile te dor.
Îmi mor prietenii, pe rând!
