Am ajuns țara nostalgicilor. Marea văicăreală care i-a cuprins pe mai mult de jumătate dintre români ne face să fim un fel de veceu al lui Putin. Astfel, conform unui studiu recent, românii nostalgici regretă comunismul și consideră că regimul lui Ceașcă a adus beneficii pentru România, ceea ce reprezintă o creștere a procentului față de acum 10 ani. De asemenea, peste 60% dintre respondenți cred că viața era mai bună în perioada lui Ceaușescu în comparație cu situația actuală.
Bă, frații mei, hai să lăsăm fariseismul.
Când mai tot Parlamentul a votat un fost turnător al Securității în fruntea BNR, ce semnal s-a dat? Că e ok să fii turnător. Că avem turnători buni, patrioți. Dar ce să mai spunem de modul în care SRI și SIE au pitit dosarul de la Secu a lui Marian Enache, ex-președinte la CCR? Nu mai zic de alții, fiindcă azi e ziua lor și nu vreau să-i tulbur…
Ce vreau să spun e simplu: nostalgia pentru comunism a fost întreținută de conducerea politică a României, de la Iliescu la Ciolacu, plus instituțiile care i-au slujit…
Țara nostalgicilor e, în fapt, țara analfabeților
Sigur, educația – care e la pământ – are o uriașă răspundere, dar am avut constant semnale de susținere pentru politicile naționalist-comuniste ale lui Ceaușescu de la vârful țării. 99% dintre politicieni continuă să susțină că statul e un bun administrator al companiilor, dacă în fruntea statului avem politicieni luminați (ăla eu, ăla eu…).
Iar degradarea instituțiilor statului – de la poliție la justiție – a făcut ca oamenii să privească cu nostalgie la trecut, era logic, s-a mai văzut. Exact așa cum în comunism exista mitul – mitul fals…- al preaputernicei și preacuratei Românii interbelice – nu zic să-l citiți pe Deletant, zic doar să vă uitați pe statisticile pe care le prezintă în „România 1916-1941”.
Câtă vreme avem un stat eșuat, numărul nostalgicilor va crește.