Mă pregătesc să părăsesc această lume. Săptămâna aceasta, mai exact alaltăieri 28 aprilie 2026, subsemnatul am refuzat semnarea unui contract în valoare de 1000 lei lunar cu Consiliul Județean Buzău, contract care prevedea că pentru suma asta ar fi trebuit să scriu 8 (opt) așa zise știri laudative despre „activitatea” pesedistului Marcel Ciolacu.
De ce am făcut acest gest, deși fac foamea, riscându-mi astfel nu numai puținul buget pe care-l am ca ziarist independent, dar și viața?
Școala de erecție a lui Ciolacu face micii mari și luminoși
Despre presa locală de la Buzău se vorbește foarte rar. Ea supraviețuiește făcând slalom printre probleme financiare, presiuni politice, iar uneori se confruntă și cu lipsa de pregătire a celor care scriu la gazete sau fac emisiuni la televizor. Cu alte cuvinte, cam aceleași probleme pe care le are și presa centrală.
Numai că la Buzău, lucrurile sunt mai delicate. Totul se învârte într-o lume mică, unde controlul pare mult mai ușor de făcut și mult mai la îndemână, iar lipsa de alternative și de bani este mult mai acută. Dar pentru că situația în care se află presa locală pare aproape normală, nimeni nu vorbește despre asta. Chiar dacă publicațiile locale, inclusiv posturile de radio și televiziune, sunt mult mai multe decât cele centrale
Între embargoul economic și cel informatic
Despre așa zisele „realizări” ale lui Ciolacu vorbesc toți looserii din presa buzoiană. Toate sunt „mari”. Logica e că mai au la dispoziție răspunsul corect, mijlocii, „mici“ ori inexistente, dar ei nu se ating de el. Pentru ei, PSD Buzău este cel care le dă banii, deci este Dumnezeul lor. De-asta, unii dintre ei s-au și autoproclamat ziariști. Au simțit că pot face bani dintr-un pupincurism dus la maxim și au marșat, deși nu știu să lege două vorbe într-o anchetă ori reportaj…
Și se pune întrebarea: de câte ori a spus presa asta vreun adevăr în privința celui mai mare escroc politician pe care l-a avut Românica până acum? Așa o arăta lumea văzută prin ochii celei mai idioate prese din România? Așa ne-o considera Ciolacu? Egali cu idioții lui din Simileasca?
Altfel, între cititori și ziarizdele lui Ciolacu, s-a căscat un abis, care nu mai dă voie niciunui ziarist corect să se apropie de cititori. Indiferent cât de corect ar fi acel ziarist. Atâta timp cât presa lui Ciolacu o ține langa că suntem bine, că am depășit producția la oțel și la hectar, în timp ce foamea și frigul se joacă prin mațele prostimii ca mâna unui îndrăgostit prin pletele iubitei, „erecția” realizărilor lui Ciolacu va rămâne „mare”, iar proștii vor fi la fel de mari.
Astfel,
În presa din Buzău nu o să vezi niciodată, concret, cazuri reale de intimidare a presei sau a anumitor jurnaliști. Sunt ziariști care n-au acces la conferințele de presă ale unui primar sau ale unui partid. E așa-numitul embargo informatic. Eu, de ani de zile, nu mai am acces la piața de publicitate sau (acolo unde mai e cazul) la rețeaua de distribuție. E așa-numitul embargo financiar.
Iar pentru controlul ăsta se plătesc sume imense din bugetele celor două instituții.
Contractele sunt ținute sub tăcere și neîncredințate prin SEAP, ci direct, în urma unei „oferte” adresate instituțiilor conduse de pesediștii și liberalii buzoieni, aceștia numindu-le „confidențiale” și amenințându-i pe jurnaliștii beneficiari cu anularea lor dacă vor deconspira clauzele contractuale. Câțiva „ziariști”, nemulțumiți că au fost scoși de la pomana lunară acordată de Ciolacu și Toma, au vehiculat în publicațiile lor că unele sume acordate publicațiilor buzoiene se situează între 3000 și 10000 de lei ANUAL.
În realitate, aceste sume sunt plătite LUNAR către acești „ziariști”.
Mă pregătesc să plec
Riscul pe care mi l-am însușit alaltăieri, e unul asumat. Poate așa gașca asta care a subjugat Buzăul, școala de erecție, așa cum am numit-o eu aici, va înțelege că totuși buzoienii nu sunt o doar o masă de manevră, că unii dintre ei mai au și creier, și conștiință.
Cât despre voi, trageți aer în piept. Bucurați-vă de puținul soare pe care o să-l aveți de 1 Mai și îmbrățișați-vă copiii.









Spune ce crezi!