Presa de zilele astea e plină de știri despre cum „românul Cărtărescu a ratat la mustață Premiul Nobel pentru Literatură”.
Dar nimeni nu spune că_Cărtărescu e un scriitor mediocru cocoțat în postura de „candidat etern” la premiul Nobel de guvernele de până acum ale României, pentru „serviciili” aduse.
Cărtărescu, în fiecare an e “favorit” la Premiul Nobel pentru Literatură. Și în fiecare an… câștigă altcineva
S-au cheltuit în ultimii 20 de ani milioane de euro pentru promovarea lui Cărtărescu. Un scriitor mediocru, de altfel. Bani din care se putea face măcar un spital în România. Ori lucruri indispensabile, de care țara asta duce o lipsă acută.
Anul ăsta, Premiul Nobel pentru Literatură l-a luat un ungur. Și imediat au început glumele, miștourile.
Herta Müller câștigat NOBELUL fără sprijinul guvernelor Românicăi
Culmea e că știm mai multe despre cum mediocrul Cărtărescu n-a luat Nobelul, decât despre românca Herta Müller care chiar l-a luat. Fără sprijinul guvernelor Românicăi, fără niciun euro investit în promovarea ei!
DA❗️Herta Müller s-a născut în 1953, în satul Nițchidorf, județul Timiș, într-o familie de etnie germană. A debutat în România în anii ’80, dar, în urma conflictelor cu regimul comunist, a emigrat în Germania, unde s-a impus ca una dintre cele mai respectate voci ale literaturii europene contemporane.
În 2009, a primit Premiul Nobel pentru Literatură, „pentru scrierile care, cu concentrarea poeziei și sinceritatea prozei, descriu peisajul celor deposedați”.
A plecat din România și trăiește și azi la Berlin, oraș pe care l-a numit „un spațiu al libertății și al reconstrucției identitare”. Acolo unde, cu un secol înainte, se exilase și Caragiale.
Dar cea mai frumoasă ironie e asta :
Pentru că nu și-a plătit cotizația la Uniunea Scriitorilor (150 de lei pe an!), câștigătoarea Premiului Nobel a fost suspendată din drepturi😃!
C-așa e în România de azi!
Nobelul i-a adus 1 milion de euro.
Uniunea Scriitorilor Români a pierdut 150 de lei 😂.
Scriitorul Ion Luca Caragiale și-a exprimat de NENUMĂRATE ori dezgustul față de situația social-politică din România.
Astfel, autorul „SCRISORII PIERDUTE”, autoexilat la Berlin, îi scrie bunului său prieten Vlahuță: „Pentru nimic în lume n-aș părăsi acest loc de viață străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am mai văzut, să mai sufăr pentru ceea ce am mai suferit, aceleași mutre, aceleași fosile care conduc viața publică, otrăvindu-te cu privirile lor stupide şi bănuitoare, aceiași jurați care pierd intenționat procese sau achită pe nedrept. Nu dragul meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul de aicea îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei, şi nu am ce căuta într-o țară unde lingușirea şi hoția sunt virtuți, iar munca şi talentul sunt vicii demne de compătimit. Semnat: Iancu.”