Bă Simioane, „dacule liber”, măcar azi nu mai clămpăni la taste. Pentru că – bă, Semioame! – LIMBA ROMÂNĂ E O DOAMNĂ, nu o târfă pe care să o tăvălești tu în prima tarla cu porumb!

George Simion, îți spun toate astea azi, de ziua limbii române, ca să nu mori mai idiot decât ești! Până în 1970, în nomenclatorul meseriilor practicate în România comunistă, exista doar meseria de „scriitor de vagoane” nu și cea de scriitor care ținea în mână pana, stiloul sau pixul spre a mâzgăli litere pe coala albă de hârtie. Materia primă a scriitorului de vagoane era creta cu care scrijelea pe pereții vagoanelor de marfă destinația și conținutul vagonului: colaci de sârmă, putini cu brânză, viezuri sau mânji.

Se zice că prozatorul Zaharia Stancu, înarmat cu un cărțoi cu omagii sub braț, a cerut într-o zi audiență la Nicolae Ceaușescu, care în timpul liber scria și el versuri, rugându-l cu lacrimi în ochi să consimtă ca ăi care bat câmpii cu grație, compunând poezii și cei ce cară în spinare romane sau nuvele, să fie trecuți în nomenclatorul Ministerului Muncii ca scriitori.

Nea Nicu s-a uitat cu drag la bătrânul autor care a avea obiceiul de a umbla desculț în sandale de aur, l-a pupat pe frunte și a acceptat ideea ca scrisul să fie considerat o meserie.

Epoca de Aur a „scriitorului” George Simion

Acum, poporul român pare gata să aleagă în fruntea țării un scriitor, ca să înceapă o nouă Epocă de Aur.

În anii ’90, zadarnic au candidat câțiva scriitori pe o listă de independenți… Nu i-a votat nimeni și lui Ion Iliescu i s-a făcut milă de ei, fiind gata să rupă din căpița cu voturi a FSN-ului vreo doi saci, ca să intre și ei, independenții, în Parlament. Au refuzat însă, pomana și s-au retras umiliți ca melcii în cochilia scrisului.

Astăzi suntem în sfârșit răzbunați fiindcă masele populare au înțeles ce meserie nobilă e scrisul și îi băgă la teșcherea lui George Simion, care pe Facebook și-a lipit pe tichiuță eticheta de scriitor, procente de milioane de voturi.

Vă închipuiți? Pe vagoanele cu care ne va trimite la Auschwitz, scriitorul George Simion va consuma ceva cretă ca să-și desăvârșească operele complete.

George Simion este un palimpsest!

PS 1: Există un fenomen numit palimpsest, când pe papirusurile tocite de vreme scribii adăugau un alt scris, mai citeț, tot așa cum pe icoanele scorojite pictorii înlocuiau vechii sfinți cu unii mai proaspeți și era de ajuns să decojești noul strat de vopsea ca să vezi în locul ochilor întunecați și încruntați ai lui George Simion, privirea scânteietoare și halucinantă a preacuviosului Călin Georgescu.

Fenomenul nu e nou. Și marele anticomunist de operetă Emil Constantinescu, scos din poșetuță de Ana Blandiana, îi promisese lui Corneliu Coposu că dacă va ieși președinte se va retrage în prima zi invitându-l pe regele Mihai să se întoarcă la cârma țării, tot așa cum George Simion l-a îmbrobodit pe președintele „ales”, CĂCĂLIN, că dacă îi va da cu împrumut traista cu voturi se va retrage de la Cotroceni în favoarea sa. Sanchi balama, cum ar zice babaca lui Simion.

Eu sunt siderurgist dacă Simion crede că e scriitor

PS 2: Începând de azi, pe pagina mea de Facebook mă voi considera siderurgist dacă George Simion crede că e scriitor. Fiindcă mi-ar veni să vomit să zac în aceeași branșă cu o astfel de jigodie.