Moartea îmi închide sufletu-n amnar.
Moartea-mi pune-n suflet roiuri de uitare.
Dansul trist al morții îl dansez eu iar,
Un sarcastic vis, drog și legănare…
Tremură în iarbă lacrima ce-o vinzi.
Cerurile-s moarte. Clipele sunt duse.
Fără niciun gând. Totul e-n oglinzi
Ce îmi deformează visele apuse.
Vorbele-mi au cearcăn. Gândul tău – nătâng,
Ca o deznădejde-n pașii mei, în dans!
Pezevenghi, și vântul azi în Crâng,
Fura frunzei verdele rămas.
Mâine dimineață o să te uit trist,
Voi dansa cu alta mâine dimineață!
Și în descărnatul Crâng, ca un ametist,
Voi roti uitarea într-un vals de ceață!
George Lixandru 
Spune ce crezi!