Pe strada pe care locuiesc acum este o pisică. Mâțu șchiop. Un nume pe care i l‑am dat eu, ca să nu rămână doar „o pisică”.
Pentru mine, Mâțu șchiop este singurul prieten de pe noua mea stradă.
Pare că, înainte de a fi adoptat de vecinii mei, nu prea a avut noroc în experiențele cu oamenii: un picior din spate e contorsionat, probabil vreun șofer neatent (sic!) l-a lovit cu mașina, iar piciorul i s-a vindecat așa, anapoda, nemaifiindu-i acum în nici fel de folos. Ca un ciot de arbore, uscat și inutil.
Cu timpul, am crezut că Mâțu șchiop, odată ce am devenit prieteni, se va schimba. E, însă, în continuare ca un arici. Chiar și un gest de tandrețe îl face să se crispeze.
Spune ce crezi!