Acum câțiva ani, săptămânal eram chemat la Poliția Buzău, să dau cu subsemnatul. Culmea e că în veceul miliției buzoiene nu eram târât de politicienii locali, ci de așa zișii ziariști buzoieni, javrele lor de pază.

Prin sălile de judecată mi-am petrecut, astfel, foarte mult timp: vreo cinci ani de viață. Țin minte că odată am fost dat în judecată de un primar cu șapcă de tractorist, de pe undeva din Buzău. Omul era super funny în fața instanței. De exemplu, când am ajuns la Curtea de Apel Ploiești, s-a ridicat și a zis: “Onorată instanță, astăzi este ziua mea de naștere și, deci, vă rog să îmi admiteți cererea!”

“Ce ai, bă, ia revino-ți! Păi noi suntem niște bieți dandy sau ziariști?”

La unul dintre termene, însă, mi-a fost rău mie. Adică mi s-a făcut rău în sala de judecată. Eram atunci la debutul bolii mele, plus că eram obosit și stresat de acest du-te, vino pe la parchet și miliție. De asemenea, cred că fumasem două pachete de țigări în ziua aia de emoții.

Și efectiv am simțit că leșin. Am cerut să ies din sală, că simțeam că nu am aer. Instanța a pus un jandarm să meargă cu mine până la toaletă, să îmi revin. Am băut niște apă mizerabilă de la o chiuvetă ruginită, m-am uitat în oglindă, am zis: “Ce ai, bă, ia revino-ți! Păi noi suntem niște bieți dandy sau ziariști?”

Și mi-am revenit, m-am întors în sală și am câștigat procesul.

Contract de „prestări servicii” cu CJ Buzău

De asta, ieri am râs un pic.

Am fost sunat de așa zisul președinte al PSD Buzău pentru un contract de „prestări servicii” cu CJ Buzău. Spun „așa zisul” pentru că președintele de facto al PSD Buzău e Ciolacu. După o discuție de două-trei minute, am refuzat oferta.

Cu toate că nici nu știu dacă o să am ceva să pun pe masă în sfânta zi de Paște, cu toate că, în lipsa banilor, nu mai am medicamente, iar cancerul are răbufniri de femeie argățoasă, dacă nu l-am mai băgat în seamă, cu toate că…

Și pesediștii leșină câteodată

De asta zic că pot înțelege că și pesediștii leșină câteodată. Dar când nu-i vede nimeni, știi ce zic? E cam penibil să leșini ca un „pulică frânaru”, în văzul lumii, când tu ai acasă, în cutii de pantofi, milioane de euro.

Amănunte, curând…