Presa românească, vorba cuiva – dacă dihania asta mai egzistă, ne tot zice că Marcel Ciolacu ne-a lăsat cu țara-n drum. E adevărat, fără să fie tot adevărul. Într-o lume normală, cocalarul Ciolacu (un șmecher care și-a luat diploma de Bac pe traseul Brăila – Tulcea) nu depășea condiția de cărător de roabă la o margine de șantier din Simileasca, Buzău. Dar, na – România!

Însă ideea că liberalii sunt niște fete mari care vor să scoată România din veceul lui Ciolacu e extrem de scandaloasă, pentru că e falsă și se adresează strict celor cu memorie de guguștiuc. E ca și cum galbenii liberali n-au fost părtași la marea bugetăreală, cot la cot cu gemenii lor pesediști. E ca și cum tov. gen. dr. analf. plag. Nicu Ăăăă… Ciucă nici n-ar fi existat. E ca și cum alde Cîțu e bulgar sau extraterestru. E ca și cum Bolojan a aterizat acum în vârf, nu știe, n-a văzut, n-a cunoscut și dacă-l întrebi de banii dați de liberali la presa aservită riști să-ți aplice metoda Ciolacului.

Să nu mergem ca extremiștii chiar până la marș, mă!, dar până la un hai, sictir românesc! tot se poate merge, nu?! O cere însuși bunul-simț.

Cine ne va salva de la ruină?

Presa românească, asta care mai există, mai acreditează și ideea că avem de-a face cu reforme strașnice, care ne vor salva economia de la ruină. Poate. Dar e valabil doar pentru supraviețuitori.

Până atunci se moare la propriu de foame în categoriile cele mai vulnerabile, cele în care biciul bolojalnic a lovit fără milă.

În tot timpul ăsta ca o solniță pe care o tot așteptăm să ne cadă în cap, combinagiul Grindeanu și-a activat oamenii din CCR pentru învârtelile speciale. De la pulime s-a tăiat cu toporul. Bolo-Ciomu și-a făcut treaba. De la speciali, însă, s-a tăiat cu forfecuța, câte puțintel, în timp, așa, să nu deranjăm cumva justițiarii, care ne-au umplut de dreptate, de nu mai putem de dânsa.

Bref, societatea românească rămâne împărțită între esențiali și nesemnificativi. Iar de la esențiali strângi mii și mii de inși și nu compui un om întreg. Ba îi va lipsi coloana vertebrală, ba obrazul, ba creierul, ba inima.

Răstimp, președintele Nicușor calcă în toate străchinile, de parcă i le-a întins pădurea laolaltă cu covorașul roșu.

Golănașul lu’ PeSDe

Când au urlat de disperare agățându-se de holograma Georgescu, ieșită din pădurea strămoșească la braț cu ursul rusesc, cetățenii români au identificat problema de fond: fără ăștia de au fost până acum, gata, ni s-a luat! Au fost praf și pulbere și ne-au făcut pilaf.

N-au identificat, însă, și soluția, optând pentru încă o tură tot cu din ăștia, dar deghizați.

Ce altceva e AUR dacă nu fratele mai golănaș al PSD? Cum e guru antisistem când n-are loc de muncă stabil, dar se lăfăie în vilă cu bodyguarzii la poartă?!

Orbirea voluntară, incapacitatea de a opera cu raționamente simple, dorința de a schimba radical, dar de undeva de sus, de deasupra tuturor și fără să ne afecteze prea tare, ne-au adus în situația de a avea ditamai rahatul pe clanță. Ia uite-l!

Iar acum cetățenii urlă dacă să fie apucat mai cu stânga, mai cu dreapta sau să fie înfulecat (asta face propaganda).

Dacă îndrăznești să spui că rahatul de pe clanță nu e nici de stânga, nici de dreapta, ci e rahatul unui popor care n-a putut, n-a vrut, n-a știut să facă altceva, atunci e clar, ești dușmanul poporului. Bine, tovarăși, dacă vă place așa… Poftă mare la cafeluță!

Închinați-vă la monosprânceană, visați la descălecatul golanilor de galerie, la însănătoșirea Justiției (care se va întâmpla când vor zbura porcii cu jet-ul Nordis) și sperați că România Onestă va fi mai brează ca România Educată.

Și, desigur, nu deranjați primăvara penalilor nici măcar cu o floare! Multă, multă sănătate vă doresc, îndeosebi psihică.