S-A FLEȘCĂIT MAGA LU’ SEMIOM!

Există o boală a timpului nostru pe care n-o găsești în niciun manual de psihiatrie, dar o recunoști imediat, dacă ai ochi și stomac. E boala omului politic care își trădează propriile cuvinte cu aceeași naturalețe cu care respiră. Care minte nu din slăbiciune, ci din vocație. George Simion și AUR sunt specimenele clinice perfecte ale acestei patologii, numită uneori și… marketing.

Să punem faptele pe masă. Statele Unite au solicitat dislocarea temporară — pentru 90 de zile — a aproximativ 400-500 de militari și a unor echipamente defensive la Kogălniceanu și Câmpia Turzii: avioane de realimentare, drone de observație, sisteme de comunicații satelitare. Echipamente neînarmate. CSAT-ul a aprobat. Comisiile de apărare au avizat. Nicușor Dan a trimis scrisoarea Parlamentului. Totul era în ordine. Și atunci a urcat Simion la tribună. Păzea!

A numit decizia „luată pe genunchi”. A spus că nu avem garanții. L-a citat pe Eminescu — Scrisoarea a III-a — adresându-se ambasadorului american. Nimic pe lumea asta nu e mai sinistru decât un vers de Eminescu slobozit într-un parlament de un om care citează din poet cum citează papagalul din dicționar: fără să înțeleagă o silabă.

Simion, vuvuzelele și fluierele

Parlamentarii AUR, cei de la PACE și POT au venit echipați pentru stadion: vuvuzele, fluiere, pancarte cu „Noi vrem pace, nu război!”. Unul ținea o cruce în mână. Votul s-a dat: 272 pentru, 18 împotrivă. AUR a rămas pe margine, protestatar al propriei neputințe.

Cui servește, însă, această opoziție? Cine se uită spre România? Cui îi convine ca prezența NATO pe flancul estic să fie contestată, transformată în scandal de talk-show?

Simion ne spune că „prețuiește parteneriatul cu SUA”, dar nu poate vota. E ca și cum ai spune că adori înotul, dar urăști apa.

Fanul lui Trump nu mai are șapcă 

Gândiți-vă. Omul acesta se poziționa ca cel mai mare fan al lui Trump. Acel Trump care bombardează Iranul, care a cerut tuturor aliaților să contribuie, care a criticat țările ce nu își asumă responsabilitatea. Simion era MAGA. Era satrapul torturilor cu Groenlanda. Și acum urlă că americanii ne bagă în război. Incoerența e atât de totală, încât trece dincolo de ipocrizie — devine artă. Artă murdară, în tușe pestilențiale.

N-are nevoie să fie coerent. Publicul lui nu verifică, nu compară, nu ține minte. Trăiește într-un feed unde ieri și azi nu trebuie să fie compatibile, trebuie doar să fie emoționale. Și emoția zilei e frica. AUR nu e un partid — e un senzor de panică. Oricare panică e la modă, Simion o captează, o amplifică, o monetizează.

Și atunci, dacă tot vorbim despre prima dragoste — aceea care te formează, care îți definește reflexele — care e prima dragoste a lui George Simion? Nu e America. America e aventura de-o vară, selfie-ul cu steagul. Prima dragoste e altundeva. E aceea în numele căreia sabotezi tot ce ține România legată de Occident. E aceea care zâmbește mulțumită de fiecare dată când un parlamentar român fluieră în vuvuzelă în loc să voteze pentru apărarea propriei țări.

Prima dragoste nu se uită. Se și vede.

Doar că Moscova nu a crezut niciodată în lacrimi. Fie ele chiar și din dragoste.