De obicei, nu mă duc la conferințele de presă. Ale nimănui. Și mai ales, acolo unde e presa din sud-estul Românicăi. Deoarece, din punctul meu de vedere, și cel care „conferențiază” și cel care pune întrebări sunt niște duali. Una fumează și alta spun, vorba unui mare înaintaș.

Altfel, până acum câțiva ani, habar n-aveam cât costă o conferință de presă. Costurile sale efective, de organizare.

M-am luminat odată, la o conferință susținută de Ciucă, unsurosul de la popotă, la Buzău.

„La Buzău, Munții Carpați în drumul lor de la nord la sud, cât se poate de natural și sugestiv au luat-o spre Vest”, zicea popotarul ăsta, iar despre Mocănel cel Vițel, șeful PNL Buzău spunea că i se potrivește cartea lui Sven Hassel ”Camarazi de front”.

Fără comentarii…

Gavripuță cel voinic și arginții dă… hAUR

Altfel, ziarizdele erau programate ce întrebări să pună, să nu deranjeze, să… Eu, de exemplu, m-am chinuit circa o oră să pun o întrebare de bun simț, dar n-am putut să trec peste „rând”.

În rest, apă minerală, cafele, sucuri… Mai lipseau doar mâncarea și țigările ca tabloul să fie complet! Unde o mai pun ziarizdul și ziarizda de o cafea și o țigară moca pe vremurile astea?

Nimic, însă, nu-i pe gratis – cum se știe din București la Vaslui și invers.

Ieri, însă, cineva mi-a spus că e mai mișto acum la hAUR. Cică_că cel mai bine știe popa Gavriluță, că uneori, e plin peste tot cu de toate: de mâncare, de băut, arginți cât cuprinde…