Guvernul liberal al premierului polonez Donald Tusk, dar și președintele conservator Karol Nawrocki și partidul din opoziție care l-a susținut, Lege și Justiție (PiS), sunt în contradicție pe aproape orice subiect, inclusiv în politica externă, dar împărtășesc aceeași poziție atunci când vine vorba despre amenințarea Moscovei. În România, e invers: George Simion tace, iar Călin Georgescu vorbește despre căderea Berlinului și Bucureștiului, exact când rușii au testat Polonia. 

• George Simion, președintele AUR, a reacționat pe Facebook, miercuri seară, la incidentul militar din Polonia. El vorbește de „o situație complicată” și spune că își exprimă solidaritatea „cu poporul polonez și cu președintele Poloniei Karol Nawrocki”. Liderul AUR cere ca „reacția României să fie un apel la pace”: „În fața dușmanilor, trebuie să fim uniți”, spune acesta.

Putem să mai căutăm, dar nu vom găsi altceva. Ultimele reacții de pe paginile de Facebook și X ale lui George Simion nu au nicio legătură cu incursiunea dronelor rusești în Polonia, un incident extrem de grav.

Ce se întâmplă la doi pași de România a adus Varșovia mai aproape ca niciodată de un conflict militar de la Al Doilea Război Mondial încoace, după cum a spus premierul Donald Tusk.

România însăși a ridicat avioane după ce dronele rusești s-au apropiat de granițe. Președintele și Guvernul de la București s-au declarat solidari cu Polonia.

În schimb, liderul opoziției din România, mai mereu tăcut când vine vorba despre astfel de provocări ale Moscovei, se războiește cu guvernele lui Emmanuel Macron. Dar Simion nu menționează nici Polonia, nici Rusia.

Unii ar putea să ia această lipsă de poziție publică drept o dorință de a nu deranja Rusia. Ce e clar e însă următorul lucru: nici când dronele au căzut în România, la noi Puterea și Opoziția nu au vorbit pe aceeași limbă, ceea ce fac polonezii.

Polonezii, împreună, românii trădători

De pildă, Simion tace deși asta poate demonstra o lipsă de solidaritate cu aliații săi conservatori, actualul președinte Karol Nawrocki și fostul premier din partidul Lege și Justiție (PiS), acum în opoziție, Mateusz Morawiecki.

Simion i-a susținut și a fost susținut de aceștia în campaniile electorale care au mers în paralel primăvara aceasta.

Ce făceau aceștia miercuri?

La Varșovia, Nawrocki și principalul său rival, premierul liberal Donald Tusk, au convenit rapid împreună o serie de măsuri după incidentul fără precedent de miercuri dimineață, inclusiv activarea articolului patru din Tratatul NATO.

Într-un mesaj adresat polonezilor, Morawiecki a făcut apel la solidaritate. „Împreună vom învinge dușmanul”, a asigurat el.

Georgescu vorbește despre căderea Occidentului

Diferiți într-atâtea opinii, situații și politici publice, politicienii marcanți ai Poloniei sunt uniți în fața Rusiei. Asta nu se întâmplă în România.

În aceeași zi în care Europa a încurajat Polonia, Călin Georgescu vorbea despre prăbușirea Berlinului și a Bruxellului, a Bucureștiului și a Chișinăului, imaginându-le ca pe niște „ziduri mincinoase”.

Totul până la Rusia

Morawiecki, Nawrocki și dreapta radicală din România împărtășesc suficiente poziții, de la euroscepticism la afinitatea pentru administrația Trump, de la politicile antimigrație la discursul homofob sau chiar la poziția privind avortul – cu diferențe uneori notabile.

Se despart însă iremediabil atunci când vine vorba despre Rusia.

În vreme ce Polonia vânează dronele rusești, alături de aliații NATO, opoziția din România a votat împotriva legii care permite armatei să doboare aeronavele fără pilot care intră în spațiul aerian al țării.

În vreme ce opoziția din România propovăduiește neutralitatea României și relațiile bune cu Moscova, aspirând la „înțelepciunea rusească”, conform celebrei expresii a lui Călin Georgescu, principalele forțe politice de la Varșovia, liberali sau conservatori, înțeleg situația țării și își consolidează armata.

Zilele trecute, Nawrocki a avertizat că Moscova este pregătită să atace alte state, dincolo de Ucraina, și că Rusia este o amenințare constantă, indiferent de forma sa – Rusia țaristă, cea bolșevică sau cea sub Vladimir Putin.

Nicio surpriză

Poziția conservatorilor polonezi pe tema Rusiei nu este surprinzătoare.

De la înființarea sa, PiS a avut o poziție fermă împotriva Moscovei, ancorată în istoria Poloniei și alimentată apoi de evenimentele recente.

Debutul invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina a adus chiar o răcire a relației solide dintre conservatorii polonezi și guvernul lui Viktor Orban, care a ales să păstreze relațiile calde cu Vladimir Putin.

De atunci, această relație s-a mai îmbunătățit, dar lucrurile nu mai sunt la fel.

Apropo, chiar și Viktor Orban a reacționat la incursiunea dronelor rusești, afirmând că incălcarea integrității teritoriale a Poloniei este inacceptabilă – deși s-a ferit să critice Rusia.

Varșovia, sub guvernarea conservatoare, a oferit de asemenea un ajutor puternic Kievului – chiar dacă acesta a fost diminuat în ultima vreme, iar președintele polonez s-a pronunțat pentru reducerea beneficiilor sociale acordate refugiaților ucraineni.

Riscurile unui conflict intern

Conflictele dintre Nawrocki și Tusk se adună deja, inclusiv în politica externă, iar acest lucru a fost vizibil cu ocazia vizitei președintelui polonez la Casa Albă, când șeful statului a ironizat lista de instrucțiuni oferite de ministrul de Externe Radosław Sikorski.

Principala problemă este modul în care Varșovia va reuși să reconcilieze relația dintre președinte și administrația Trump cu susținerea guvernului pentru alianța europeană.

În politica externă, Nawrocki a încercat să-și construiască propria cale.

Când Tusk a mers alături de Emmanuel Macron și Friedrich Merz într-o vizită în Moldova săptămâna trecută pentru a sprijini guvernul pro-UE înaintea alegerilor, Nawrocki a avut o convorbire separată cu președinta Maia Sandu a doua zi.

De asemenea, el a convocat o reuniune la Varșovia a președinților celor trei țări baltice, precum și a prim-ministrului Danemarcei, pentru a discuta despre securitatea regională.

Analiștii avertizează deja asupra riscului unei paralizii decizionale, cu efecte negative.

Unele semne sunt vizibile. Când cei mai puternici lideri europeni s-au reunit luna trecută în Biroul Oval pentru a încerca să-l convingă pe Trump să rămână alături de Ucraina, Polonia a lipsit.

Mai bătăios decât predecesorul său conservator Andrzej Duda, Nawrocki și-a început deja munca de subminare a guvernării Tusk, în așteptarea alegerilor din 2027.

Imposibil de crezut însă că o schimbare de guvern va aduce cu sine și o modificare a poziții ferme a Varșoviei față de Rusia. Ce se va întâmpla în România, de asemenea nu e foarte greu de intuit dacă ne uităm la ultimii ani și la felul în care „tabăra politicienilor Georgescu” s-a poziționat față de Rusia.