Valea Buzăului, pe malurile unui râu care, chiar dacă este ținut în chingi de barajul de la Siriu, tot își mai face de cap. O Vale a Buzăului plină de praf, necaz al oamenilor și profit colosal care este legat de diverse nume: ale unor oameni de afaceri cunoscuți în zonă, ale unor candidați la funcții politice ori deținători ale acestora ș.a., însă anumite nume le auzi obsesiv, ca și cum ai asculta o placă veche de pick-up, uzată și zgâriată.

Valea râului Buzău. Pe aici trec zilnic zeci, sute de autobasculante care-i poartă spre alte zări malurile, distrugându-i-le continuu și provocând și alte consecințe. Ele vin de la balastierele din zonă. Prin urmare titlul reportajului nostru ar putea suna chiar așa: Balastierele Buzăului – milioane de euro și praf aruncat în ochii oamenilor simpli. Pentru că județul Buzău a rămas campion în excavarea balastului direct din malul râului Buzău, din comuna Mărăcineni şi până pe Valea Buzăului, la Siriu.

Balastul nostru ajunge în Moldova, loc în care s-a interzis excavarea după inundațiile din anii trecuți, dar şi în Dobrogea. Iar excavarea are loc în arie protejată şi cu acordul reprezentanților Agenției pentru Protecția Mediului şi a celor de la Apele Române. Deși implementarea Rețelei Natura 2000 în România a fost o condiție a integrării țării noastre în UE. Cu toate că întreg malul râului Buzău este considerat arie protejată, de la ieșirea din municipiu şi până la Viperești.

Șefuleți… cu tastă

Plecăm din Buzău de dimineață. Soarele se mai ridică pe cer la intrarea în Vernești, iar pe traseu, la Berca găsim și primii stropi de ploaie, dar și primul zid ce ni se ridică… așa, ca într-un joc electronic, în care totul crește rapid la o simplă apăsare de tastă. Tasta este cuvântul balastieră.

Un prim popas îl făcusem cu o zi înainte la Direcția Apelor Române Buzău – Ialomița. Aici ne așteptam să fim primiți de directorul ei. Când colo, ne trezim cu patru șefuleți care se arată aparent deschiși la comunicare. Curând, însă, se dovedesc foarte suspicioși la fiecare întrebare de genul: Cine stabilește suprafața autorizată pentru excavare în albiile râurilor? sau  Pe ce bază se dă autorizația de funcționare a unei balastiere ? ori Se continuă acțiunile de excavare în albia Buzăului chiar dacă aceasta a contribuit la producerea inundațiilor din 2005, 2012, 2014? Vocile lor se ridică brusc și în bâlbâială la pronunțarea anumitor cuvinte cheie de genul excavare, autorizație, haos, ilegal….toate legate de ” balastiere”, evident.

Apele Române veghează!

Și chiar dacă niciunul nu știe ce hram purtăm, începem un dialog, dar strategia lor e clară: ne recită legea, ne spun răspicat că nu există nici o abatere de la ea (pentru că APELE ROMÂNE veghează!), iar toate informațiile apărute în presă legate de funcționarea ilegală a unor balastiere sunt pure invenții. În rest, răspunsuri evazive, abandonarea firului logic, cunoașteți ! Teoria însă ne-a ajutat. Am aflat cum se dau autorizațiile de excavare, că metrul cub de balast vândut de Apele Romane costă 3,5 lei, iar la patronul care îl dă în piață 18 lei, dar și că balastierele fac bine albiilor râurilor și nici măcar un singur lucru rău.

Inedit ! Absolut o informație nouă!

Nu am mai auzit nicăieri în țară acest lucru : balastierele fac numai bine ! Să fie cât mai multe pentru că regularizează albiile și fac bine oamenilor, „are ce mânca și copiii lor”! E ideea șefilor de la Apele Române, administrator principal al zonelor de excavat.

Balastiera de la Măgura

Fără a ne scăpa din ochi, ei ne-au ajutat totuși să ajungem la balastiera de la Măgura. Una dintre ele, poate. Aici, patronul care și-a făcut campanie electorală cu bani din pietriș e de negăsit. Un paznic ne vorbește despre lucruri parcă scrise din timp: Acesta este cel de-al treilea punct de lucru pe care îl are patronul la care lucrează.

Balastiera există de peste zece ani, ne spune paznicul în continuare, care mai adaugă că, știe el, afacerea nu e cine știe ce profitabilă: taxele și impozitele sunt din ce în ce mai mari, redevențele la fel ș.a.m.d. . Așa aflăm că patronul are un întreg lanț industrial : de la excavarea nisipului până la construcția de imobile. Păi, nu oricine obține o autorizație de balastieră, nu-i așa?!

Județul „nevinovaților”

Ne continuăm călătoria pe drumul prafului și ne dăm seama că necazul celor săraci este strâns legat de funcționarea (sau mai degrabă de nefuncționarea) unui lung șir de instituții, conduse ba de manageri fricoși, ba avizi de șpagă, de directori prea corecți (pentru că așa spune legea) ori de neștiutori…

Valea Buzăului este ca o mică patrie a balastierelor. Vă spuneam mai sus că în acest județ toată lumea pare să lucreze în legalitate pe albia râului. Asta după ce la inundațiile din 2005 presa arăta cu degetul și spunea că vinovați sunt cei care excavează balast de pe apa Buzăului. La Buzău există însă un cerber, care are grijă să nu răsufle vreo informație negativă către presă vis-a-vis de acest subiect, care încă doare și care aduce în contul oamenilor de afaceri și al politicienilor ascunși în actele de firmă, milioane de euro din zeci de mii de metri cubi de balast.

Agenția pentru Protecția Mediului Buzău este instituția care spune DA pentru excavare. Domnii de la conducerea ei oare dorm liniștiți noaptea știind ce scaun important ocupă? Bănuim că răspunsul ar fi… da, pentru că despre șpagă la obținerea autorizației de mediu, la APM Buzău, nu se discută. Dar și aici e important ca să existe agenți economici, pentru că e nevoie de hrană pentru copii, spun unele voci care vor să rămână anonime.

Remember Mărăcineni

Se pare că băieții ăștia nu știu că numai în 2004-2005, inundațiile au scos din buzunarul românului, în regim de urgență, peste 2.500 de miliarde de lei pentru înlăturarea imediată a efectelor calamităților, adică pentru repararea drumurilor și căilor ferate distruse. Miliarde care au ajuns în conturile unor firme cu datorii la bugetul de stat, administrate de funcționari publici sau patronate de clienți politici.

Astfel, podul de la Mărăcineni, des vizitat de Băsescu, a înghițit 515 miliarde din cauza exploatării excesive a balastului din zona pilonilor podului, fapt ce a afectat fundațiile acestuia. În fapt, afacerea asociaților Luminița şi Neculai Cojocaru s-a numit, scurt, „cod CAEN 1421 – extracția pietrișului şi nisipului”, în limbaj specific. Mai concret, banii grași au venit după ce în 15.04.2005 SC NIKOST IMPEX SRL Mărăcineni, într-un moment de maximă inspirație, a anexat la obiectul de acti­vitate pe 1421. Registrul Comerțului ne arată că din 2003 până în 2005 firma a avut 7 salariați şi cifra de afaceri, respectiv profitul, s-au aflat în limitele bunului simț al normalității economice. În 2005, însă, NIKOST IMPEX a întrecut orice închipuire, încât a dat afară 6 inși, dar a făcut un profit net de zece ori mai mare. În 2006 cifrele sunt ușor mai mici, dar tot cu un singur angajat NIKOST IMPEX face bani cu găleata.

Balastul extras fără nici o noimă din avalul podului de la Mărăcineni a fost şi este folosit la îndiguiri, îmbunătățiri funciare şi balastări de drumuri, toate plătite de primăriile din teritoriu. Nimic rău, până în momentul în care o mulțime de primari au început să depună declarații şi plângeri cum că au fost obligați să cumpere balast exclusiv de la NIKOST IMPEX, care pare să dețină monopolul politic asupra afacerilor din domeniul balastierelor.

Așa se face că după câteva luni de la prăbușirea podului de la Mărăcineni, excavațiile fără noimă au încetat pentru un timp. Lucrurile, însă, se pare că au reintrat în matca lor, în sensul că excavațiile din avalul podului se fac din nou la „rupere”. Doamne ferește de o nouă viitură! Cele de mai sus arată, însă, că în economia buzoiană sunt firme care se joacă cu miliarde de lei şi au un singur angajat.

Afaceriștii aceștia îs ai noștri, țara are nevoie de ei!

La Viperești și Cislău dăm piept cu realitatea. Oamenii se plâng de zgomotul infernal, de praf, de crăparea pereților la case. Toate, produse de camioanele goliatice care trec pe drum. Deși limita de greutate ar trebui să fie de 16 tone, acolo se trece cu 40 ! Și în viteză ! Au făcut plângeri la autoritățile locale, dar drumul pietruit care trece printre casele lor, pare-se că e doar o groapă în continuă creștere! Își fac singuri dreptate. Povestesc că au pus cuie camioanelor. Până la urmă, însă… nimic. Nimeni nu le verifică și, atunci când o fac, oamenii legii pleacă așa cum au venit. Ba chiar se lasă cu strângere de mâini, mai spun locuitorii Vipereștilor.

Aici, paznicul ne spune că nu avem voie să intrăm și ne închide orice inițiativă de dialog. La întoarcere ne oprim și la primăria din Viperești. Nici urmă de primar.

La balastiera din Cislău, apa care spală agregatele este deversată în râul Bâsca… Astfel, de aici până la vărsarea acestuia în râul Buzău, apa a devenit un fel de mâl curgător care distruge tot ce întâlnește în cale.

Încheiem ziua și ne gândim că oricâte speculații ar putea face presa pe marginea subiectului, realitatea e una! Și nu poate fi contrafăcută. Foc fără fum nu există!

80 de balastiere pe albia râului Buzău

Conform unor date neoficiale, s-ar părea că în județul Buzău ar funcționa peste 80 de balastiere, cele mai multe fiind amplasate pe râul Buzău, dar nu au fost ocolite nici albiile râurilor din zona premontană și chiar montană, precum și albia Călmățuiului și a râului Râmnicu Sărat. De asemenea, comisarii Gărzii de Mediu Buzău au ofertă însemnată și în ce privește activitatea de extracție a pietrei de carieră, dar și amenajări piscicole.

Un control inopinat, declanșat în iulie de Garda de Mediu care a trimis, de la București, echipe de comisari să verifice societățile care administrează balastiere în județul Buzău, scoate la lumină o realitate care nu era greu de intuit. Perimetrele de exploatare a agregatelor minerale sunt locuri în care neregulile sunt la ele acasă. De altfel, comisarii de la București nu au venit întâmplător. Garda de Mediu Buzău avea planificat un control la mai multe astfel de obiective, însă, ca urmare a unor sesizări, conducerea centrală a Gărzii a decis să trimită echipe din afara județului.

Așadar, a fost nevoie de un control inopinat al comisarilor de mediu trimiși de la București, la balastierele din Buzău, pentru a fi scoasă la lumină o realitate care, totuși, putea fi intuită, fără să luăm în calcul că există instituții care au rolul de a supraveghea asupra legalității în care se desfășoară exploatările de agregate minerale. Realitatea aceasta arată că una se autorizează ca și activitate și cu totul alta se întâmplă în teren. Iar, lucrurile acestea nu sunt cazuri izolate, ci practici care nu au apărut nici ieri, nici azi. Ci, de când unii angajați ai statului se fac că verifică, iar operatorii din domeniu se fac că respectă regulile.

Controlul desfășurat timp de patru zile, a scos la iveală o mulțime de nereguli. Din 9 balastiere verificate, 7 au fost amendate, suma totală fiind de 425 de mii de lei. În afara amenzilor și avertismentelor date, a existat și un caz în care comisarii au dispus suspendarea activității unei balastiere, neregulile fiind foarte grave. În general, controlul a scos la iveală trei tipuri de nereguli:

*depășiri ale perimetrului de exploatare autorizat;

*exploatare la adâncimi mai mari decât cele prevăzute în autorizație;

*evacuări de ape neepurate în apele curgătoare în albia cărora se face exploatarea.

În urmă cu o săptămână, 3 echipe de comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Buzău, conduse de Carmen Adriana Ichim, au desfășurat acțiuni de inspecție și control pentru verificarea respectării legislației în domeniul protecției mediului și al gospodăririi apelor cu accent pe verificarea deversărilor de ape tehnologice de ape neepurate în cursul de apă și depozitarea de materiale de orice tip în zonele de protecție ale cursului de apă.

Cine a închis ochii la dezastru

În afara sancțiunilor date, comisarii Gărzii Naționale de Mediu au dispus și un set de măsuri care trebuie luate pentru ca societățile amendate să intre în legalitate. Este vorba despre 23 de măsuri, iar instituțiile care trebuie să supravegheze implementarea acestor măsuri sunt Apele Române-Direcția Bazinală Buzău-Ialomița, Sistemul de Gospodărire a Apelor și Agenția Națională de Resurse Minerale. Întrebarea care vine, firesc, este ce au făcut aceste trei instituții până acum și când au fost în control, ultima oară, dacă s-a ajuns în situația în care Buzăul a devenit un Eldorado pentru cei care exploatează agregate minerale. Răspunsul, evident, nu-l vom afla, tăcerea fiind aducătoare de aur. Sau de arginți!

În loc de epilog

În timp ce ne întoarcem la Buzău, ne minunăm ce frumoasă e Valea Buzăului! Însă, de balastiere tot n-am scăpat. Pe geam vedem rapid cariere unde se excavează serios. Nu știu câți dintre noi ne-am gândit la acest subiect. Pare tehnic și aparent fără legătură cu viața noastră.

Un semn de întrebare dacă am reuși să ridicăm ar fi ceva. Exploatarea necontrolată a râurilor noastre poate dezechilibra sistemul natural și viața oamenilor care trăiesc în apropierea lor. Consecințele pot porni de la zgomot, praf, fisurarea caselor până la inundații cu toate urmările lor, care pot fi ușor de imaginat. Toate sunt negate de autorități, care aruncă în curtea celuilalt responsabilitatea. Cei care ar trebui să protejeze mediul au în vedere mai degrabă interesul economic, iar Apele Române, Garda de Mediu și Agenția pentru Protecția Mediului sunt ca șoarecele și pisica. Atribuțiile sunt confuze și în orice caz viziunea pe termen lung nu ne este caracteristică.