Sorin Grindeanu este o javră absolut ridicolă. PSD-ul lui și-al lui Ciolacu a fost la guvernare până acum şi toate lucrurile rele din ţară i se datorează direct de 35 de ani. Şi nu numai de 35 de ani: ca moştenitori de facto ai Partidului Comunist Român, putem să zicem că de vreo 70-80 de ani tot răul din ţara asta l-au făcut oamenii de teapa lui Grindeanu și-a ciracilor lui, care căpuşează orice prind. Şi acum vin şi ca şi cum ei ar fi nişte constatatori, ca şi cum ei ar fi în opoziţie, ca şi cum ar fi un comentator de la Cluj, liniştit şi relaxat, ei explică ce rău e cu Consiliile de Administrație. Păi, bă, voi aţi făcut toate lucrurile astea, voi aţi băgat toţi acei impostori şi securişti, oameni de partid şi atârnători în CA-uri, voi aţi adus ţara în situaţia asta şi acum veniţi şi contestaţi!

Altfel, am înțeles de ce PSD preferă să ia bani din bugetul de stat, nu să acceseze bani europeni. Din cei europeni nu se poate fura. E argumentul care-l face pe orice PSD-ist să fugă de fondurile europene ca dracul de tămâie. Cazul Sorin Grindeanu. Îl știți. E PSD-istul care ne cere respect. Era ministru la Transporturi, iar oamenii săi au trucat niște licitații pentru autostrăzi finanțate din bani europeni. Finanțarea s-a oprit. România a pierdut peste șase miliarde de euro. Erau bani nerambursabili. UE îi dădea să ne facem drumuri și să spunem bogdaproste. Doar că PSD-iștii fremătau la întrebarea transpartinică „Bă, da nouă ce ne iese?”. Răspunsul „Nimic” nu există în ghidul micului corupt.

Grindeanu și Ciolacu știau încă de anul trecut că România a pierdut bani din PNRR pentru autostrăzile Moldovei. Dar au tăcut. Știau și că suntem în pragul falimentului economic. Dar erau atât de siguri că PSD va câștiga toate alegerile, încât nici nu și-au bătut capul. Se gândeau că au Justiția. Cine să-i tragă la răspundere? Se și vedeau vătafi pe țară încă vreo cinci ani. Îi aștepta huzurul. Avioane private, vile de lux, amante, secretare, consilii de administrație, ministere, președinție, girofare, bani de bani. Odată câștigate Președinția, Guvernul și Parlamentul, cine mai putea să-i oprească? Nici măcare o secundă nu s-au gândit că pot pierde. O dovedește lejeritatea cu care au acceptat pierderea a șase miliarde de euro, fără măcar să clipească.