În topul imbecilităților pe care le primesc ca replică la postările mele e și acuzația că aș fi penelist.
Sincer, eu dacă o să fiu vreodată ceva, o să vă spun.
E un chestie stupidă asta de a fi PSD-ist, USR-ist, PNL-ist, hAUR-ist.
E absolut jenant. Mai ales că liberalii buzoieni sunt departe de a fi altceva decât slugile corupției și combinațiilor puturoase de partid și de stat.
Altfel, pentru un jurnalist, important e să îi placă oamenii. Nu partidele. Nu suntem la fotbal, nu e ca și cum am ține cu Steaua ori Rapid
Anii trecuți, am luptat din greu cu publicul PSD. Cu imbecilitățile pe care acest public era dispus să le tolereze, ca în schimb boșii să le arunce niscaiva resturi de la mesele lor îmbelșugate.
Mi-ar fi plăcut ca simpatizanții PSD să fie, așa, mai simandicoși.
Astăzi, ăștia au trecut in corpore la Georgescu și Simion. Și, grotesc, au devenit peste noapte și mai proști, și mai intoleranți. Atât de proști încât nu trebuie decât să le confirmi teoriile conspirației și ai devenit prietenul lor. Apoi, poți să fii normal.
Mai ales să fii omul sistemului. Împotriva căruia, sanchi, lupți.
Poți să furi, să te combini cu șoferul, să îi dai limbi lui Putin, în curul ăla jegos și plin de cadavrele rușilor morți în războiul de îngenunchiere a Ucrainei, să faci combinații cu subvenția de partid, cu banii contribuabililor. Poți orice.