Ar cam fi timpul pentru decontul furturilor lui Ciolacu, mai ales că austeritatea a început să ne umble adânc în portofele. Dar, ca de obicei, doar în portofelele noastre. Pentru că o vom simți până la os doar noi, cei care abia o ducem de pe o zi pe alta. În timp ce ei, ciolacii speciali ai Românicăi, rămân cu viața lor de lux, bătându-și joc pe față de noi. Pișându-se cu boltă pe noi! Întrucât, puterea e deținută de ei: judecători, procurori, ofițeri de tot felul, de ANAF-iști, de CCR-iști, de parlamentari nesimțiți, de demnitari și SINECURIȘTI.
L-am văzut pe Ciolacu la o televiziune de casă. Cu un zâmbet de hienă lovită de cufureală, nu știa cum să se bage în seamă. Și s-a băgat: a zis că el așteaptă dezastrul să vină, că așa au zis toți, doar că dezastrul nu mai vine.
Cu alte cuvinte: prea multe minciuni, țara e bine, e echilibrată, acel 9,3% deficit de anul trecut e doar o cifră, iar inflația – un zvon. Numai că, spre nenorocirea noastră, zvonul ăsta a devenit certitudine: 65 de miliarde de lei tocați de Bulibașa din Simileasca pe sinecuri, firme de casă, presă etc..
Cred în guvernul Bolojan, dar nu pot să nu văd greșelile de abordare. Dacă atitudinea nu se va schimba, România va fi confiscată de Rusia lui Putin, iar sacrificiul nostru va fi fost zadarnic.
E austeritatea dreaptă, domnule Bolojan?
Pachetul canceros de creșteri de taxe pentru mediul privat și tăierile de venituri pentru populație anunțat acum de premierul Ilie Bolojan, plus majorarea TVA la 21 la sută, îi fac pe români să aibă sentimentul că austeritatea NU e dreaptă, echitabilă, atâta timp cât nu se va aplica și nomenclaturii, iar “recâștigarea încrederii” de care tot vorbește Bolojan este doar un eufemism pentru altă japcă.
Judecătorii CCR tocmai se pregătesc să-și dea o primă de pensionare de 35.000 de euro, sinecuriștii sistemului, milionari la stat, sparg banii în cluburi pe la Saint-Tropez, ori aiurea, iar tu ceri populației să plătească fără să tai mai întâi răul de la rădăcină, adică să lovești în privilegiile nomenclaturii de partid și de stat. Toate lucrurile astea nu fac decât să adâncească sentimentul nedreptății.
Astfel, profesioniștii corupției par de nederanjat. Se vorbește despre tăierea burselor elevilor, dar nu și a pensiilor speciale. Se taie sporul de periculozitate, dar nu se colectează peste 9 miliarde de euro anual. Nimic despre anchetarea penală a celor care au provocat dezastrul.
Se concediază, e drept, bugetari, dar niciun ban nu e tăiat de la partide, dar creștem taxele de vorbim singuri? Iar tăierile de sporuri sunt mediocre, se economisește circa un miliard de lei din valoarea totala de peste 16 miliarde a sporurilor.
Cu toată înțelegerea pe care o am pentru Bolojan, nu am cum să susțin așa ceva. Nu pot. Am mai trecut prin asta în anii abia trecuți: au crescut taxele și ni s-a promis că și sectorul bugetar va fi pus la slăbit. Privații au plătit, salariile bugetarilor au crescut. De ce să cred că acum va fi altfel? Se simte în aer capitularea în fața bugetarilor nervoși.
Bugetul statului e praf, iar dacă nu strângem cureaua…
Altfel, ce supără o mare parte dintre români nu sunt neapărat măsurile dure pe care guvernul Bolojan le impune. Cumva, oamenii înțeleg că bugetul statului e praf, iar dacă nu strângem cureaua, o să rămânem complet fără salarii și pensii. Alta e frustrarea. Anume sentimentul că s-a început cu tăierea banilor de la cei mulți și săraci, nu de la cei puțini și putred de bogați, care jefuiesc banul public oriunde-l prind.
Pare că guvernul Bolojan atacă cu furie categoriile sociale cele mai vulnerabile. S-a creat perspectiva că cei puternici sunt ocoliți de măsurile de austeritate, iar cei care nu se pot apăra singuri sunt dați cu capul de pereți. Judecătorii CCR își dau lor înșiși zeci de mii de euro, dar românului de rând i se ia și bruma de bani care-i mai zăcea pe fundul sacului.