Simileasca respiră prin gunoaiele sale, așa cum Ciolacu există prin voturile sale. Nu cred că Simileasca să se fi născut altfel decât din sărutul drumurilor nesfârșite cu gunoiul. Ați fost vreodată în Simileasca? Un țipăt lung, ca o zi nesfârșită, de la răsărit la răsărit, un țipăt scos aproape cu respirația ținută. Un țipăt al … Continuă lectura Simileasca mea, colț cu Românica